miercuri, 15 aprilie 2009

MAITREYI

Foloseste-ti ochiul in scopul dezvoltarii propriei culturi, nu te lasa influentat de exemplele negative din jurul tau care, din pacate le intalnim la fiecare pas!

Cartile sunt usa care ne ajuta sa ne dezvoltam imaginatia, cartile sunt cele care ne cultiva cu fiecare pagina citita. Pretuiesc scriitori de calitate pentru ca ne ofera randuri pline cu cuvinte aranjate armonios.

O carte care merita citita de noi toti este Maitreyi, pe mine m-a lasat placut surprinsa. Dupa primele randuri citite am simtit nevoia sa ma debarasez de tot ce era in jurul meu ajungand sa stau intr-o camera goala unde ma puteam concentra, locul unde imaginatia nu a avut granite.

Cateva citate care va vor creea o mica viziune despre romanul Maitreyi:

"Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste toate oceanele şi continentele care ne despărţeau."

"Când totul se transformă în cenuşă, ceva mai rămâne întreg."

"Maitreyi-cu ochii ei prea ari si prea negri, cu sani puternici, de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt"

"Necazul este că nu poţi şterge nimic din ce s-a petrecut în viaţa ta. Tabloul rămâne aşa cum a fost pictat. În literatură, scriitorul poate să renunţe la porţiuni care nu sunt în armonie cu întregul, dar viaţa păstreaza totul, nimeni nu poate înlătura un singur rând măcar."

"Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan, si a nimeni altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum atepti tu ploaia asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie.[...] Sa fie viata noastra ca bucuria ierburilor ce cresc din tine.[...] Ploaia sa fie sarutul nostru. "

"Nimic nu durează în suflet. Până şi cea mai verificată încredere poate fi anulată de un sigur gest."

"Nu prin îngeri au intrat lacrimile în lume, dar fără ei nu ştiam că plângem din regretul Paradisului."

"Floarea aceea avea, impletit, un fir din parul meu."

"Cate nopti nu petrecusera, ei doi, pe terasa, singuri, Maitreyi la picioarele batranului, ascultandu-l, mangaiata pe par![...] Guru continua sa o mangaie si ia dat atunci acea mantra aparatoare de pacate. S-a ramana pura toata viata, asa i-a spus. Sa scrie versuri, sa iubeasca, sa viseze si sa nu-l uite niciodata. Si nu l-a uitat..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu